Prof. Sorin Mihai: "Dispozitivele de filmat în clasă, o contraprobă la înregistrările părinților"

Care este diferența dintre municipiul Constanța și alte zone? S-a dorit depunerea unui proiect pe „Școli verzi”, de construcție de clădire nouă și nu s-a putut pentru că un criteriu de eligibilitate era ca populația școlară să fie în creștere. Datele de la INS au arătat că populația școlară este în scădere. Ceea ce este un lucru fals! Știm cu toții de fenomenul vizelor de flotant și știm că există un aflux al locuitorilor din proximitatea municipiului Constanța. Și plecăm de la Agigea, Cumpăna, Valu lui Traian, Năvodari, Ovidiu… când vedem că se aglomerează fluxul de mașini care intră dimineața în municipiu. Eu sunt unul dintre cei care vin și văd care sunt ocupanții din spate în fiecare mașină. Și sunt copii care sunt aduși la școală în fiecare dimineață. Pe lângă aceasta, mai există și problema legată strict de statistici. Noi avem un număr de copii la grupe mari, care nu se regăsește în numărul de clase pe care și le propun școlile.

- Ce se va întâmpla cu învățătorii din școlile care nu vor atinge planul de școlarizare la clasa pregătitoare?

- Dar asta nu se va întâmpla cu siguranță în municipiul Constanța, pentru că, repet, de fiecare dată am fost cu mai puține clase pregătitoare. Directorul are obligația să stabilească planul de școlarizare în funcție de capacitatea instituțională și își dă seama că, atunci când se înscriu în etapa I, are mai multe clase. Nu s-a întâmplat să avem clase în municipiul Constanța în care să nu fie asigurat efectivul.

Se mai întâmplă un fenomen. Când suplimentăm în toamnă are impact asupra numărului total de norme alocate pe județul Constanța și acolo unde crește numărul de norme pe didactic clar trebuie să scadă în altă parte. Iar eu nu vreau să se întâmple asta pentru că sunt angajați care trebuie să rămână în unitățile de învățământ și de care avem nevoie. Avem o nevoie acută să crească numărul de contabili, de informaticieni, de femei de serviciu.

- Totuși, la Școala nr. 6 s-a întâmplat să fie mai multe învățătoare decât clase în anul școlar trecut.

- Acolo a fost o greșeală a directorului unității de învățământ, care a stabilit greșit planul de școlarizare, în sensul că a dat viabilitatea postului mai mare decât cea pe care trebuia să o aibă. A fost o zonă cu totul excepțională.

- IȘJ Constanța se pregătește de organizarea unei noi runde de simulări județene. Concret, la final, ce măsuri se impun în școlile cu rezultate slabe la simulare?

- Măsurile care se impun au fost cele comunicate de către Ministerul Educației, în primul rând, pe care trebuie să le urmeze toate unitățile de învățământ din țară. Pe lângă acestea, ne-am propus și o nouă simulare județeană în luna aprilie, tocmai pentru a putea să evaluăm momentul la care s-a ajuns prin activitățile remediale și să venim în sprijinul elevilor, al părinților și al profesorilor pentru a putea să stabilească și alte măsuri în vederea pregătirii examenelor naționale.

- Apropo de simulări, de ce ați oferit ca exemplu negativ tocmai Liceul „Callatis” din Mangalia, în condițiile în care și alte licee nu au susținut în luna ianuarie simularea județeană?

- Pe de o parte, are rezultate foarte slabe la simularea județeană a Evaluării Naționale în raport cu ceea ce consideram ca așteptări și sunt convins că dumnealor consideră la fel. Și în egală măsură și pentru Bacalaureat. Avem o analiză la nivelul IȘJ Constanța raportată la Evaluarea Națională de acum patru ani și la ierarhia care s-a stabilit acum patru ani, unde Liceul „Callatis” din Mangalia a scăzut două poziții în ierarhia județeană. Trebuie să corelăm permanent inputul cu outputul. Evaluarea Națională este cea care ne arată la ce nivel se situează cei care intră într-o unitate de învățământ liceal, iar Bacalaureatul arată cât s-a muncit cu acei elevi. De aceea este importantă o ierarhie județeană, pentru că arată nu numai cum s-a lucrat cu elevii de performanță, ci cu toți elevii din fiecare clasă. Și o scădere față de ceea ce s-a întâmplat acum patru ani dovedește în mod evident că mai trebuie depuse eforturi suplimentare.

- Cum comentați faptul că IȘJ Constanța trebuie să-i acorde despăgubiri în valoare de 4.000 euro fostei directoare Florentina Țigmeanu, ca urmare a câștigării procesului intentat pentru anularea sancțiunii de a nu mai participa 3 ani la concursul de director?

- Este clar că vom ataca! Până nu vom vedea cum este redactată hotărârea și elementele pe care le-a luat în considerare judecătorul, nu vom ști. Eu vă spun sincer și clar că voi ataca această hotărâre și voi merge mai departe. Nu pot să comentez altceva la acest moment.

- Asistăm în ultima perioadă la o „explozie” în mass-media constănțeană a reclamațiilor la adresa profesorilor presupus agresivi. Considerați că la mijloc ar fi explozia vocală a părinților?

- Vă dau exemplul Școlii 43. Acolo a fost o problemă mai degrabă legată de felul în care a comunicat părintele problema cu unitatea de învățământ și cu inspectoratul. De ce? Filmările respective nu au fost puse nici la dispoziția școlii, nici a inspectoratului, ci au fost puse direct la dispoziția media. În schimb, noi am avut niște petiții care spuneau de problema respectivă, dar trebuie să avem posibilitatea să identificăm un anumit interval temporal când s-a întâmplat o situație aparte, pe care s-o verificăm pe camerele de luat vederi din unitatea de învățământ. Dacă ar fi fost prezentate aspectele respective, am fi putut să luăm măsuri mai din timp.

- Dar cum comentați faptul că s-a ajuns aici, ca părinții să înregistreze pe furiș profesorii?

- Aici este clar că nu avem cum să blamăm părintele. A fost o situație în care ne dăm seama că un cadru didactic a avut o atitudine inadecvată față de elevii din clasa respectivă. Aici ar trebui să ne ridice nouă niște semne de întrebare.

Am fost într-un job shadow în Madrid la o grădiniță privată, unde absolut totul era filmat. Părinții puteau să verifice pe aplicație și lucrurile erau într-o zonă de calm și relaxare. Am întrebat care este temeiul juridic și mi s-a spus că la angajare, dacă respectivul nu este de acord, nu este angajat, iar părintele la fel, dacă nu este de acord, poate să meargă cu copilul în altă parte. Să spunem că este avantajul dat de învățământul particular. Dar sunt convins că noi, cadrele didactice, trebuie să vedem aceste camere de luat vederi în clasă ca pe un sprijin. Astfel de situații în care părintele monitorizează de pe un ceas sau de pe un alt dispozitiv în geanta copilului, neavând voie să percheziționăm, nu putem să spunem că nu se întâmplă. Trebuie să schimbăm modul nostru de a privi lucrurile. Și să înțelegem că dacă acceptăm să avem astfel de dispozitive în clasă putem să venim cu o contraprobă la ce a înregistrat părintele. Vă întreb pe dvs., ca reprezentant media: dacă un părinte vine cu o astfel de înregistrare, mai contează că nu avea voie? Și atunci, repet, noi trebuie să avem posibilitatea să înregistrăm ce se întâmplă în clasă tocmai pentru a putea veni în contrapondere și asta ne ajută, nu ne încurcă.